Ficatul: Organ central al corpului uman
Ficatul este unul dintre cele mai mari organe ale corpului uman, cântărind, în medie, aproximativ 1,5 kg.
Partea a aparatului digetiv, ficatul este situat în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, fiind alcătuit din doi lobi inegali, lobul drept – de aproximativ 6 ori mai mare, și lobul stâng. La rândul lor, cei doi lobi pricipali sunt formați din lobi de dimensiuni mai mici, cunoscuți sub numele de lobuli. Ficatul poate avea până la 100.000 de lobuli.
Funcțiile ficatului
Ficatul este considerat cea mai complexă uzină a organismului și îndeplinește peste 500 de funcții. Printre cele mai importante funcții se numără: funcția metabolică, funcția de secreție și excreție, funcția de stocare și funcția de filtrare.
Funcția
metabolică
Ficatul are un rol esențial în metabolismul:
- glucidelor: acestea sunt transformate la nivel hepatic în glicogen – metoda de depozitare a glucidelor
- proteinelor: ficatul realizează sinteza proteinelor, cu excepţia imunoglobulinelor
- lipidelor: metabolismul lipidic are loc la nivelul ficatului
Funcția secretorie și
excretorie
Produsul de secreție al ficatului este bila, un lichid de culoarea galben-verzuie, cu gust amar și caracter alcalin.
Aceasta este depozitată în vezica biliară, de unde va fi secretată în timpul digestiei pentru a emulsiona grăsimile.
Pe lângă bilă, ficatul mai elimină colesterol sau metale grele.
Funcția de stocare
Ficatul îndeplinește funcția de stocare a substanțelor absorbite la nivel intestinal, între care fierul, numeroase vitamine (vitamina A, D, K și B12), precum și o serie de microelemente esențiale.
Funcția de filtrare
Ficatul are o funcție importantă de detoxifiere. Filtrează toxinele absorbite din sânge și le descompune astfel încât să poată fi eliminate.
Știați că:
Ficatul are capacitatea de a se regenera ca urmarea unei leziuni sau intervenții chirurgicale?
Afecțiunile ficatului
1. Boala hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice, cunoscută și sub denumirea de boala de ficat gras, este o afecțiune ce este caracterizată de acumularea de trigliceride și alte grăsimi la nivelul țesutului hepatic.
Steatoza hepatică non-alcoolică este principala afecțiune hepatică în numeroase țări dezvoltate și este asociată cu stilul de viață modern, activitate fizică redusă, sedentarism și o alimentație bogată în grăsimi și săracă în fibre.
NAFLD afectează, în general, 20-30% din populația adultă și 10% din copii.
2. Steatohepatita: În cazul în care acumularea de grăsimi nu este ținută sub control, steatoza hepatică va fi însoțită de inflamație, evolând astfel la stadiul de steatohepatită.
3. Ciroza: În lipsa intervenției medicale și nutriționale, în 10-39% din cazuri steatohepatita evoluează spre ciroză hepatică. Singura opțiune de tratament în ciroza hepatică/cancer hepatic este transplantul hepatic. Din păcate însă, disponibilitatea organelor este la nivel critic, nu toți pacienții sunt eligibili, iar intervenția are un grad ridicat de risc.
STADIILE AFECTĂRII HEPATICE
